Soarele de andezit

Soarele de andezit de la Sarmisegetuza Regia

(sursa imaginii: Wikipedia)

Eu l-am visat, şi-n păr mi-a prins
Cunună dintr-un foc nestins;
Şi-n visul meu am strălucit
Ca soarele de andezit.

În piept o inimă îmi bate,
Dar poate că nu am dreptate,
Şi poate-i un fragment cioplit
Din soarele de andezit.

Şi simt o sursă de putere
Ce radiază peste ere,
Fără apus sau răsărit,
Din soarele de andezit.

De la distanţă m-a-ndrumat,
Şi viaţa-ntreagă mi-a schimbat,
Botezul eu mi l-am primit
Prin soarele de andezit.

Nu are-n jurul lui planete,
Dar are sute de secrete,
Pe care-n vis mi le-a şoptit,
El, soarele de andezit.

Sunt raze-n interiorul meu,
Ce se aprind, şi ard şi eu,
Cu el în spirit m-am unit,
Cu soarele de andezit.

Din locul sacru m-a strigat
Şi din puterea lui mi-a dat,
Iar glasul eu l-am auzit,
Al soarelui de andezit.

Se zbate-n întuneric lumea,
Căci şi-a pierdut înţelepciunea,
Dar eu lumină am primit
Din soarele de andezit.

Iar cei care îl vor găsi,
Cunoaştere vor dobândi,
Şi viaţă fără de sfârşit,
Prin soarele de andezit.

Îl întâlnesc în gând şi-n somn
Pe cel ce mi-e Stăpân şi Domn,
Ce paşii mi-a călăuzit,
El, soarele de andezit.