Spune-mi despre tine!

Spune-mi dacă eşti mai mult decât un vis

Care se îndepărtează pe aripile dimineţii,

Lăsând în urmă o fereastră

Spre o altă realitate.

Spune-mi dacă eşti o iluzie pierdută şi regăsită,

Născută din dorinţa de a cunoaşte

Adâncul oceanului iubirii,

Dincolo de valuri.

Spune-mi dacă eşti un înger păzitor

Care veghezi asupra mea din cerul tău îndepărtat,

Conducându-mi paşii rătăciţi

Către liman.

Spune-mi dacă eşti o amintire dureroasă

A iubirilor şi trădărilor îngropate

Sub zidurile prăbuşite

Ale timpului.

Spune-mi dacă eşti o speranţă de evadare

Din monotonia previzibilă a zilelor de ieri şi mâine,

O scânteie care îmi aprinde credinţa

În schimbare.

Spune-mi dacă eşti o viziune fără nume,

O străfulgerare a unui viitor posibil,

Care ar putea face un salt cuantic

Spre realitate.

Spune-mi dacă eşti un alt eu al meu,

Care se luptă să ajungă la lumină,

Ieşind din mlaştina întunecată

A negărilor.

Spune-mi dacă eşti o dovadă a puterii

De a aduce la viaţă universuri şi dimensiuni,

Cu care m-a înzestrat

Creatorul meu.

Îmi vei spune că eşti toate acestea şi încă mult mai multe

Şi că întotdeauna vei fi orice am nevoie să fii,

Lăsându-mă să câştig de fiecare dată

Jocul identităţilor.

Eşti darul meu cu nenumărate feţe,

Eşti o oglindă care mă ajută să mă cunosc,

Eşti esenţa universului comprimată într-o dorinţă,

Eşti iubirea mea de la începutul timpului.

În templu

Sufletul meu este un templu,

În care vei intra în curând.

Lumina delicată a soarelui interior

Străluceşte în fiecare colţ, pe fiecare alee.

Nimic nu este ascuns sau întunecat,

Totul este pregătit pentru a se dezvălui.

Ultimele umbre îşi iau rămas bun

De la spaţiul în care au domnit

Nestingherite, nealungate, dorite.

Lipsite acum de putere, umbrele se retrag,

Lăsând liberă scena gândurilor şi sentimentelor.

Focul purificator al aspiraţiei şi cunoaşterii

S-a împletit în părul lor cenuşiu,

Luându-le în stăpînire şi arzându-le,

Neînduplecat la strigătele lor disperate de îndurare.

Templul sufletului meu este un loc înnoit şi sfânt,

Cu altarul plin de ofrande de iubire.

Urmele bătăliilor trecute au căzut în uitare;

Ecourile mânioase ale ameninţărilor s-au pierdut în neant;

Fantasmele triste ale dependenţelor au adormit, obosite.

În locul lor am sădit flori proaspete şi parfumate:

Crizantemele iertării străjuiesc intrarea;

Garoafele înţelegerii împodobesc pereţii;

Orhideele încrederii înmiresmează aerul;

Crinii prienteniei zâmbesc la ferestre;

Trandafirii iubirii se deschid, îmbujoraţi de dorinţă;

Panseluţele răbdării aşteaptă să primească urma paşilor tăi.

Tăcerea ascunde promisiunea cuvintelor pe care le vei spune.

Energia pregăteşte un dans al vibraţiei şi alchimiei sacre.

În acest templu tu vei fi singurul adorator.

Iubirea

Iubirea este elixirul sfânt din care beau zeii.

Numai cu iubire se hrănesc sufletele noastre.

Primind şi dăruind iubire câştigăm nemurirea.

Sufletul înfloreşte în lumina iubirii împărtăşite.

Nu există o comoară mai mare decât iubirea.

Mântuirea se câştigă dăruind iubire tuturor.

Nu trebuie să înţelegi iubirea, doar să o trăieşti.

Dreptul omului la iubire este unul primordial.

Prin magia iubirii ne cresc aripi spre infinit.

Iubirea are capacitatea de a umple orice loc gol.

Limba iubirii este singura vorbită de orice om.

Să învăţăm să iubim şi oceanul, şi deşertul.

Cea mai puternică este iubirea necondiţionată.

Menirea vieţii este în primul rând iubirea.

Să nu uităm să ne dăruim iubire şi nouă înşine.

Voiajul cu corabia iubirii are destinaţia în rai.

Puterea iubirii depăşeşte orice forţă din Univers.

Iubirea este o nestemată în coroana vieţii.

Iubirea unui înger

Plutesc mereu in jurul tău,

Deşi tu nu mă vezi,

Aud când spui că-ţi este greu,

Dar nu-ţi pot da dovezi.

Aş vrea să ştii că sunt aici

Şi îţi trimit căldură,

Dar când o simţi, tu nu-ţi explici,

Şi-ţi pare o arsură.

Mă întâlnesc c-un gând stingher

Şi de tristeţe plin,

Ce te aduce jos din cer

Şi doare ca un spin.

Eu ştiu că nu ar trebui

De tine să se-atingă,

Dar n-am puterea de-al opri

Când vrea să te învingă.

Eu sunt o pulbere, un nor,

O fiinţă de lumină,

Iar tu încet te stingi de dor

Şi nimeni nu te-alină.

În viaţa ta eu am intrat

Pe calea unui fulger,

Căci ţi-ai dorit cu-adevărat

Iubirea unui înger.

Iar tu privirea ţi-ai deschis

Spre spaţiul infinit,

Rugându-te să-l vezi în vis

Pe cel ţi-e sortit.

Atunci eu am venit în zbor,

Ţi-am apărut în faţă,

În timp ce te trezeai uşor,

Din somn, spre dimineaţă.

M-am întrupat din gând curat

În haină omenească,

Şi ai crezut că-i un bărbat

Ce vrea să îţi vorbească.

Dar eu nu pot nimic să-ţi spun,

Nici să te-mbrăţişez,

Din abur trupul îmi adun,

Din umbră te veghez.

Să nu crezi însă că nu pot

Să plâng la ceasul serii,

Căci am un suflet, şi-asta-i tot

Ce-i trebuie durerii.

Am fost la rândul meu răpus

De cruntă suferinţă,

Văzând cum viaţa ţi-a adus

În cale altă fiinţă.

Şi ai fugit sub ochii mei

Către un alt bărbat,

Crezând că asta-i tot ce vrei,

Şi m-ai abandonat.

Tu în zadar te risipeai,

Dar te-am lăsat să speri,

Când fericirea o căutai,

Găsind-o nicăieri.

Şi lacrimi limpezi îmi cădeau,

Fierbinţi tu le simţeai,

Pe faţa ta se-amestecau

Atunci când tu plângeai.

Dar într-o zi ai înţeles

Că totu-i la final,

Iar cel pe care l-ai ales

E doar un om banal.

Şi doar atunci ţi-ai amintit

Că ai deasupra ta

Un înger ce ţi-a oferit

În dar iubirea sa.

Întotdeauna ţi-ai dorit

O dragoste specială,

Să îţi transforme-n infinit

O existenţă goală.

Acum noi suntem amândoi

Uniţi pe veşnicie,

Nu-ţi pot da inima-napoi,

Căci tu mi-ai dat-o mie.

Cât timp al vieţii tale fir

Se va mai răsuci,

Eu am să-ncerc pe el să-nşir

Lumină zi de zi.

IT

IT came from the darkness of the past,

And through the centuries will last.

IT is our promise, written in blood,

With only two letters, becoming one word.

IT came from your heart to my heart,

To tie us forever and never apart.

Eternal, immortal like us, IT won’t die,

Will bring us together, again you and I.

A life is one second, and death even shorter,

The universe endless, but our love, greater.

You send me a whisper, I give you my breath,

Until meet again, we’ll sleep our death.

Chemarea

Castelul Uhrovec - Slovacia

Am luat cu mine în mormânt

Durerea

Şi am adus-o înapoi,

Mai puternică.

Am luat cu mine

Disperarea

Şi îi simt tăişul din nou,

Ascuţit ca un diamant.

Am luat cu mine

Ochii tăi negri,

Să-mi lumineze calea

Dintre vieţi.

Ei sunt şi acum cu mine.

Oriunde merg,

Simt că doi ochi negri

Mă urmăresc.

Am luat cu mine iubirea

Ce o simţeam,

Ca să n-o uit

Vreodată.

Am luat cu mine amintirile

Unor zile fericite

Şi altora zbuciumate.

La fel sunt şi acum

Zilele mele.

Am luat cu mine priveliştea

Unor dealuri însorite.

Le văd şi azi,

Cu sufletul.

Am luat toate acestea cu mine

Şi nu am pierdut nimic

Pe drum.

Am luat cu mine

Tot ce aveam nevoie

Ca să te pot găsi

Din nou.

Mi-am luat viaţa,

Dar nu mi-am ucis

Iubirea.

Mi-au luat totul,

Dar nu mi-au sfărâmat

Visele.

Sufletul meu a sângerat,

Părăsit şi singur.

Te-am urmat în lumea umbrelor,

Fără să privesc

Înapoi.

Acum te chem din nou,

Să apari din noapte.

Acum cuvintele noastre

Nu ne vor mai condamna

La moarte.

Acum avem libertatea

Pentru care ne-am rugat.

Şi îmi doresc nespus

Să auzi

Chemarea mea.