Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

Se afișează postările cu eticheta Rugăciuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Rugăciuni. Afișați toate postările

sâmbătă, 14 septembrie 2013

My Prayer


Let me breathe in this sea of ashes,
Let me see the horizon
And the vastness of the sky,
Through the mist
Of ignorance and vanity!

Let me enjoy the peace
That creates beauty and bliss!
Don’t let cunning strangers
Bring their hostility and poison
Into my simple life!

Please, God, put a halo of light
Around me and my unseen body,
To keep away envy and wickedness
And to protect me from harm!

Look into my heart,
Where my pure wishes dwell
And read all their names!
Don’t let any of them fall on the bottom
Of the ocean of dreams!

Please, God, have mercy
For an imperfect soul,
Who tries hard every day
To get closer to your divine perfection!

Call your army of angels
And all the beings of light,
To stay by my side
And embrace me with hope,
When I’m in danger of losing it!

Turn my every burst of anger
Into love and forgiveness
And lead my steps
In the right direction,
Even if I’m blind and deaf!

Create the perfect outcome
In every situation
And give everyone the food
They’re asking for!

To me, give me the food
For my soul,
Don’t let it starve in the desert
Of dead and frozen materialism!

Bless me with the gift of time,
The most precious of all gifts!
Give me the time that I need
To gather the lost pieces of my soul
And make it whole and complete!

Don’t let my voice lose its echo!
Carry it until the edge of the Universe
And turn my words into reality!
Help me be a wise ruler
In the kingdom of my thoughts!

I know you can create
Miracles from nothing!
Let me touch the fabric of a miracle
And make a coat that gives me warmth
During the cold days!

Put on my bent head
A crown of worth,
The only jewel in the world
That I’d like to wear!

Let the magic wand of creation
Shine in my hands
And help me use it in the same way
That you would have also chosen to do!

You put the divine light inside me,
Don’t let me turn it into darkness!
You gave me reason and free will,
Don’t let me waste them
For selfish and useless goals!

You know me,
Let me know your will!
Heal me, don’t try me!
Forgive me,
But don’t forget me!

Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/

miercuri, 13 februarie 2013

Când îngerii tac


Învins şi stingher,
Mă-ndrept către cer,
Spre Cel iertător
Şi cer ajutor.

Dar nimeni nu-mi spune
Din nou vorbe bune;
Mă simt părăsit
Şi totu-i sfârşit.

La tot ce trăiesc,
Un rost nu găsesc;
Nu ştiu ce să fac
Când îngerii tac!

O, Tată ceresc,
De ce nu primesc
Răspuns la-ntrebări
Şi calde-ndrumări?

Pe-ai tăi darnici îngeri,
Ce vindecă plângeri,
De ce îi păstrezi
Doar tu să îi vezi?

De ei mi-ar vorbi
Şi m-ar ocroti,
Curaj aş avea
Şi m-aş ridica!

De îngerii tăi
Ar şti pe ce căi
Să-ndrept viaţa mea,
Atunci m-ar salva!

Ei dorm liniştiţi
Sub pomi înfloriţi
Şi n-aud că-i strig,
Nu văd că mi-e frig!

Pe cer e doar luna,
Iar fiinţe, nici una;
E-un cer îngheţat
Şi prea-ndepărtat!

Iar îngerii sunt
Aici, pe pământ,
Dar nu ştiu că ei
Nu-s oameni, ci zei.

marți, 6 noiembrie 2012

Scrisoare către Dumnezeu

Doamne, stinge-n noi durerea
Ce din greu ne copleşeşte,
N-o lăsa să ne mai fure
Iar speranţa, mişeleşte!

Şterge lacrimile noastre
Când le vezi că ne inundă,
Lasă soarele şi viaţa
Sufletul să ni-l pătrundă!

Doamne, spulberă tristeţea
Ce se-aşterne ca un nor,
Mângâie cu-a ta blândeţe
Inimile ce ne dor!

Stinge focul disperării
Ce ne arde nemilos,
Ca izvorul bucuriei
Să şoptească iar duios!

Doamne, uşurează soarta
Ce-o avem de împlinit
Şi ne iartă pentru toate
Cele ce n-am reuşit!

Ne presară-n calea noastră
Doar tovarăşi credincioşi
Şi ne întăreşte paşii,
Când devin anevoioşi!

Doamne, nu privi din ceruri
Spre mânia ce-o simţim,
Ci cu drag ne sfătuieşte
Flacăra-i s-o domolim!

Spre a noastră duşmănie
Te îndreaptă cu răbdare
Şi, cu milă nesfârşită,
Ne-o preschimbă în iertare!

Nu ne împlini dorinţe
Ce nu sunt de ajutor;
Lecţiile ne îndrumă
Să le învăţăm uşor!

Nu lăsa inima noastră
Ca de piatră, să se-nchidă;
Fie ca doar bunătatea
Tot ce facem să decidă!

Doamne, stai mereu prin preajmă,
Să putem să te strigăm,
De sublima ta iubire
Oricând să ne bucurăm!

Nu ne ignora chemarea
Şi răspunde de-o auzi,
Nu ne pedepsi prea tare,
Sprijinul să ni-l refuzi!

Te îndură şi coboară,
Lângă noi să te simţim;
Printr-un gând ne aminteşte
Că noi ştim doar să iubim!

miercuri, 13 iunie 2012

Rugăciune către Sf. Anton



Dacă simţi nu mai poţi
Şi la capăt n-o mai scoţi,
nu te descurajezi,
Trebuie să-nveţi crezi.

Când în viaţă-i cel mai greu,
Nu va fi aşa mereu,
Cerul se va-nsenina,
Dacă ceri, ţi se va da.

Niciodată nu spui
Că-ai rămas al nimănui,
Ci te îndrepţi cu dor
Către Sfântul tuturor.

Ne-ncetat fii convins
din cerul necuprins,
Strălucind precum o rază,
Sf. Anton mereu veghează.

Mila sa ne-o în dar,
Ne ajută cu-al său har,
Când ne-ncearcă neputinţa
Să-l rugăm cu toată fiinţa!

Chiar atunci când am greşit,
Ruga nu ne-a ocolit,
Sfântul cel îndurător
Şi a toate iertător.

Niciodată n-a uitat
Pe cel ce i s-a-nchinat,
Cine-n faţa lui a plâns
A primit napoi răspuns.

El ne-ndeamnă să-ncercăm
Când putem, ne rugăm,
Căci nu-i nimeni mai presus
Dacât Maica şi Iisus.

Sf. Anton ne ocroteşte,
De noi se milostiveşte,
El ne-nvaţă iubim
Şi mai buni mereu fim.

Sf. Anton nu oboseşte
ne-ndrume părinteşte,
ne-ajute în nevoi,
Să-i îmbrace pe cei goi.

El ne-alungă întristarea,
Ne oferă alinarea,
Şi ne şterge la necaz
Lacrima de pe obraz.

Trebuie să-i mulţumim
Pentru darul ce-l primim,
Căci el este ajutor
Tuturor săracilor.

Sfinte-Antoane, te rugăm
ne-ajuţi cînd disperăm,
Greutăţi nu ne-nvingă,
Nici un rău nu ne-atingă!

Şi când ştii ne dorim
Câte-un vis împlinim,
Tu ne-ajută a obţine
Pentru noi ce e mai bine!

duminică, 15 aprilie 2012

Rugăciune


Doamne, când cobori privirea,
Să-mi arăţi, de vei voi,
Drumul, calea şi ieşirea,
Ca să-mi împlinesc menirea
Şi-n lumină să pot fi!

Într-o lume de himere
Ce se-ntinde-n jurul meu,
Dă-mi un vis şi dă-mi repere,
Dar mai bine dă-mi putere
Să te pot urma mereu!

Într-o lume-aşa străină,
Unde simt că nu am loc,
Lasă îngerii să vină
Şi în braţe să mă ţină,
Să mă apere de foc!

Doamne, dintr-o închisoare
Ce-aş putea să îţi mai cer?
Dă-mi o pată de culoare
Şi o scară către soare,
Ca în ceaţă să nu pier!

Iar în mine se-nfiripă
Încă-o mare rugăminte:
Ca măcar pentru o clipă
Să mă iei pe-a ta aripă
Cea curată şi fierbinte!

Să-mi arăţi ce nu mi-ai spus,
Şi-ai ţinut mereu secret,
Ca să văd de-aici ce-i sus,
Lumea ta ce are-n plus,
De ce simt că o regret?

Vreau să ştiu de ce-am venit,
Care e a mea poveste,
Şi de ce mi-am părăsit
Locul dacă l-am iubit?
Dă-mi un semn şi dă-mi o veste!

Doamne-arată-mi de departe
Unde-ncepe calea mea,
Să citesc ca într-o carte
Şi să ştiu în care parte
Chiar de mâine o voi lua!

Din strânsoarea ce mă ţine,
Dă-mi o-ncredere mai mare
Şi în mine, şi în tine,
În destinul care vine
Şi-n a mea eliberare!

luni, 26 decembrie 2011

Revenirea lui Iisus

Din cerul larg şi infinit,
În jos, spre lume, am privit,
Şi sufletul în mine-a plâns,
Văzând cât rău aici s-a strâns.
A cerului înalte bolţi
Eu le-am deschis ca nişte porţi,
Şi-am hotărât să mă cobor,
Să fiu din nou Învăţător.

Iar eu, Iisus, m-am întrupat,
Şi de la oameni chip am luat,
Să am înfăţişarea lor
Şi să le vin în ajutor.

Am revenit pe-acest pământ
Iubit şi legănat de vânt,
Şi am văzut că-l umilesc
Chiar cei care îl locuiesc.

Am întâlnit oameni loviţi,
De disperare stăpâniţi,
Dar când le-am spus de bunătate,
Au vrut să plângă mai departe.

Şi i-am văzut pe cerşetori,
Cu mila de la trecători
Făcându-şi case şi palate,
Când le vorbeam despre dreptate.

Iar cei atât de supăraţi
Pe prieteni, pe vecini şi fraţi,
N-au vrut s-audă de iertare,
Doar să rănească, să omoare.

Dar cei mai mulţi, în casa lor,
Priveau către televizor,
Ce le-arăta minciună, ură,
Iar ei o luau ca-nvăţătură.

Degeaba i-am chemat mereu
Să se adune-n jurul meu,
Să îmi urmeze iar povaţa,
Căci eu sunt calea, adevărul, viaţa.

Şi în zadar i-am tot strigat,
Căci nimeni nu s-a deranjat
Să vină şi să mă asculte,
Surziţi de certuri şi insulte.

Grăbiţi să pună ban pe ban,
Mai mulţi în fiecare an,
Prea ocupaţi, atunci şi-au spus
Că n-au nevoie de Iisus.

Iar eu amarnic m-am mâhnit,
Şi-am înţeles că am greşit
Venind aici să mântuiesc
Pe cei ce asta nu-şi doresc.

Nu am putut să îi ajut
Pe cei ce nu m-au cunoscut,
De oameni eu am fost trădat,
Nepăsători, m-au alungat.

Cu sufletul rănit şi greu
Eu m-am întors la Tatăl meu,
Dar fără să mă mai jertfesc
Pentru păcatul omenesc.