Chemarea

Castelul Uhrovec - Slovacia

Am luat cu mine în mormânt

Durerea

Şi am adus-o înapoi,

Mai puternică.

Am luat cu mine

Disperarea

Şi îi simt tăişul din nou,

Ascuţit ca un diamant.

Am luat cu mine

Ochii tăi negri,

Să-mi lumineze calea

Dintre vieţi.

Ei sunt şi acum cu mine.

Oriunde merg,

Simt că doi ochi negri

Mă urmăresc.

Am luat cu mine iubirea

Ce o simţeam,

Ca să n-o uit

Vreodată.

Am luat cu mine amintirile

Unor zile fericite

Şi altora zbuciumate.

La fel sunt şi acum

Zilele mele.

Am luat cu mine priveliştea

Unor dealuri însorite.

Le văd şi azi,

Cu sufletul.

Am luat toate acestea cu mine

Şi nu am pierdut nimic

Pe drum.

Am luat cu mine

Tot ce aveam nevoie

Ca să te pot găsi

Din nou.

Mi-am luat viaţa,

Dar nu mi-am ucis

Iubirea.

Mi-au luat totul,

Dar nu mi-au sfărâmat

Visele.

Sufletul meu a sângerat,

Părăsit şi singur.

Te-am urmat în lumea umbrelor,

Fără să privesc

Înapoi.

Acum te chem din nou,

Să apari din noapte.

Acum cuvintele noastre

Nu ne vor mai condamna

La moarte.

Acum avem libertatea

Pentru care ne-am rugat.

Şi îmi doresc nespus

Să auzi

Chemarea mea.