Vei uita

Când vei veni,

Mă vei privi,

Dar cine-ai fost,

Nu vei mai ști.

Superbă ființă

De lumină,

Vei străluci,

Râzând senină.

Dar nu vei ști

Că strălucești,

Ascunsă-n straie

Omenești.

Un strop de duh

Din Dumnezeu

Se-ascunde-n trup

Și-și spune „eu”.

Pentru un timp,

El va uita

Că locul lui

E-altundeva.

Căci tot ce-acum

Poate vedea,

E trupul său

Și mintea sa.

Când amintirile

Îți mor,

Tu uiți că ești

Un Creator.

Dar ai venit

Să-ți amintești,

Lumina sacră

Să-ți cinstești.

Și să înveți

Să-ți folosești,

Din nou,

Aripile cerești.

Descoperind

Ce zace-n tine,

Vei duce lumea

Spre mai bine.

Și le vei spune

Tuturor

Că ei sunt regi

În lumea lor.

Că viitoru-și

Construiesc

Prin ce vorbesc,

Fac și gândesc.

Că au puterea

De-a crea,

De a cădea,

De-a se-nălța.

Că ceea ce greșesc

Îi doare,

Căutând pedeapsă

Și iertare.

Dar nimeni

Nu îl pedepsește

Pe Dumnezeul

Ce greșește.

Doar tu,

Mic suflet întrupat,

Vei vrea tot răul

Reparat.

Și vei alege

Să-i iubești

Pe cei pe care-i

Osândești.

Toate acestea

Le vei ști,

Căci eu ți le voi

Povesti.

Promit

C-am să mă străduiesc,

Tot ce-ai uitat,

Să-ți amintesc.