Scrisoare către Dumnezeu

Doamne, stinge-n noi durerea

Ce din greu ne copleşeşte,

N-o lăsa să ne mai fure

Iar speranţa, mişeleşte!

Şterge lacrimile noastre

Când le vezi că ne inundă,

Lasă soarele şi viaţa

Sufletul să ni-l pătrundă!

Doamne, spulberă tristeţea

Ce se-aşterne ca un nor,

Mângâie cu-a ta blândeţe

Inimile ce ne dor!

Stinge focul disperării

Ce ne arde nemilos,

Ca izvorul bucuriei

Să şoptească iar duios!

Doamne, uşurează soarta

Ce-o avem de împlinit

Şi ne iartă pentru toate

Cele ce n-am reuşit!

Ne presară-n calea noastră

Doar tovarăşi credincioşi

Şi ne întăreşte paşii,

Când devin anevoioşi!

Doamne, nu privi din ceruri

Spre mânia ce-o simţim,

Ci cu drag ne sfătuieşte

Flacăra-i s-o domolim!

Spre a noastră duşmănie

Te îndreaptă cu răbdare

Şi, cu milă nesfârşită,

Ne-o preschimbă în iertare!

Nu ne împlini dorinţe

Ce nu sunt de ajutor;

Lecţiile ne îndrumă

Să le învăţăm uşor!

Nu lăsa inima noastră

Ca de piatră, să se-nchidă;

Fie ca doar bunătatea

Tot ce facem să decidă!

Doamne, stai mereu prin preajmă,

Să putem să te strigăm,

De sublima ta iubire

Oricând să ne bucurăm!

Nu ne ignora chemarea

Şi răspunde de-o auzi,

Nu ne pedepsi prea tare,

Sprijinul să ni-l refuzi!

Te îndură şi coboară,

Lângă noi să te simţim;

Printr-un gând ne aminteşte

Că noi ştim doar să iubim!