Rugăciune către Sf. Anton

Dacă simţi că nu mai poţi

Şi la capăt n-o mai scoţi,

Să nu te descurajezi,

Trebuie să-nveţi să crezi.

Când în viaţă-i cel mai greu,

Nu va fi aşa mereu,

Cerul se va-nsenina,

Dacă ceri, ţi se va da.

Niciodată să nu spui

Că-ai rămas al nimănui,

Ci să te îndrepţi cu dor

Către Sfântul tuturor.

Ne-ncetat să fii convins

Că din cerul necuprins,

Strălucind precum o rază,

Sf. Anton mereu veghează.

Mila sa ne-o dă în dar,

Ne ajută cu-al său har,

Când ne-ncearcă neputinţa

Să-l rugăm cu toată fiinţa!

Chiar atunci când am greşit,

Ruga nu ne-a ocolit,

Sfântul cel îndurător

Şi a toate iertător.

Niciodată n-a uitat

Pe cel ce i s-a-nchinat,

Cine-n faţa lui a plâns

A primit napoi răspuns.

El ne-ndeamnă să-ncercăm

Când putem, să ne rugăm,

Căci nu-i nimeni mai presus

Dacât Maica şi Iisus.

Sf. Anton ne ocroteşte,

De noi se milostiveşte,

El ne-nvaţă să iubim

Şi mai buni mereu să fim.

Sf. Anton nu oboseşte

Să ne-ndrume părinteşte,

Să ne-ajute în nevoi,

Să-i îmbrace pe cei goi.

El ne-alungă întristarea,

Ne oferă alinarea,

Şi ne şterge la necaz

Lacrima de pe obraz.

Trebuie să-i mulţumim

Pentru darul ce-l primim,

Căci el este ajutor

Tuturor săracilor.

Sfinte-Antoane, te rugăm

Să ne-ajuţi cînd disperăm,

Greutăţi să nu ne-nvingă,

Nici un rău să nu ne-atingă!

Şi când ştii că ne dorim

Câte-un vis să împlinim,

Tu ne-ajută a obţine

Pentru noi ce e mai bine!