Singur

Te văd stingher, cu ochii trişti

Şi capul aplecat,

Nici nu respiri, nici nu te mişti,

Prezent, dar şi plecat.

În jurul tău se învârtesc,

Dansând un dans nebun,

Mulţimi de oameni ce-ţi vorbesc,

Dar nu-i asculţi ce spun.

Şi simţi cum te apasă greu

A ta singurătate,

Când vezi în preajma ta mereu

Doar feţe-nstrăinate.

Te-ndepţi cu gândul spre un loc

Cât mai îndepărtat,

Şi vrei să te retragi din joc,

Rănit şi tulburat.

Călătoreşti la nesfârşit,

Spre cer urcând pe scări,

Căutându-ţi visul împlinit

În alte depărtări.

Nimic nu-ţi este interzis,

Cu sufletul visezi

Să ştii ce încă n-a fost scris,

Să afli şi să crezi.

Dar lumile ce le clădeşti

Se năruie pe rând,

Şi iarăşi singur te trezeşti,

Doar cioburi culegând.

Te-aduni încet şi te ridici,

Dar ochii îi deschizi

Şi vezi din nou acel „aici”

Ce-ai vrut să îl ucizi.

Eşti prizonier, nu poţi scăpa,

Tu nu eşti liber încă,

Şi stai în inchisoarea ta

Cea rece şi adâncă.

Din tine simţi că se desprind,

Şi-ţi curg apoi prin vene,

Bucăţi de suflet suferind,

Ce plânge şi se teme.

Dar fă-ţi curaj şi nu privi

Prăpastia de sub tine,

Căci cineva-ntr-o zi va şti

Durerea să-ţi aline!