Când valurile vieţii
Te vor acoperi,
Din negurile ceţii
Mai alb tu vei ieşi.
Izvorul şi puterea
Le poţi trezi oricând,
Să-mprăştie durerea
Cu forţa unui gând.
Secretul e în tine,
Şi dacă-l recunoşti,
Vei şti la fel de bine
Să-nvingi duşmane oşti.
Pe lume n-ai ajuns
Orfan şi părăsit,
Ce ai îţi e de-ajuns,
Dacă-i descoperit.
Să nu laşi nerăbdarea
Ca viaţa să-ţi conducă,
Şi nu-i urma cărarea,
Că-n beznă-o să te ducă.
Nisip dacă aduni,
Pe plajă lângă mare,
În două săptămâni
Ce-ai strâns, prea mult îţi pare.
Chiar dacă-ntr-un minut
Ai adunat puţin,
Când ziua a trecut,
Ai deja pumnul plin.
La fel ca şi nisipul,
Cunoaşterea o strângi
Şi ieri, şi azi, cu timpul,
În multe zile lungi.
Dar când te uiţi în suflet
Să vezi ce-ai dobândit,
E forţa unui tunet,
Un talisman vrăjit.
Chiar dacă-i îngropată,
Prin trudă şi răbdare,
Puterea ce ţi-e dată
Va fi cu-atât mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu