Enigmele timpului

Deşi ne par atât de scurte,

Trec zile, luni şi săptămâni;

Dar oare au trecut prea multe?

Şi câte încă mai rămân?

Ne credem azi stăpânii lumii,

Ştim timpul să îl măsurăm,

Pare că-i simplu pentru unii;

Credem că ştim, dar ne-nşelăm.

Nu ne-am gândit că poate timpul

Nu curge-ntruna drept nainte,

Ci poate are-un drum mai simplu,

Şi calendarul, deci, ne minte.

Asemena unei planete

Ce se-nvârteşte după soare,

Şi timpul poate să repte

La nesfârşit a sa mişcare.

Când îţi alegi un loc anume

Să fie punctul de plecare,

După ce mergi în cerc prin lume,

Ce loc era, mai ştii tu oare?

La fel şi timpul poate curge

Pe traiectoria sa rotundă,

Dar ce dovezi putem noi strânge

C-am mai trăit acea secundă?

Sau poate timpu-n drumul său,

Trecând, se-ntoarce ne-ncetat,

Până va face-un ghem din nou

Din firul său desfăşurat.

Ne temem că-ntr-o bună zi

Se va produce-o tragedie,

În care viaţa va pieri,

Şi nici pământ n-o să mai fie.

Nu ştim că s-ar putea-ntâmpla

O catastrofă mult mai mare,

Şi timpu-n loc atunci va sta,

Nu va mai curge-n continuare.

Întreaga noastră viaţă pare

Un punct de intersecţie,

Dar unde ne va duce oare,

Prin timp, a sa direcţie?

Căci timpul e esenţial,

Dar poate fi oprit?

Oare ajunge la final,

Sau curge infinit?

Ce-i timpul, veşnic ne-ntrebăm,

Dar nu putem să ştim,

Şi încercăm să-l măsurăm,

Dar nu îl stăpânim.