Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

luni, 26 decembrie 2011

Revenirea lui Iisus

Din cerul larg şi infinit,
În jos, spre lume, am privit,
Şi sufletul în mine-a plâns,
Văzând cât rău aici s-a strâns.
A cerului înalte bolţi
Eu le-am deschis ca nişte porţi,
Şi-am hotărât să mă cobor,
Să fiu din nou Învăţător.

Iar eu, Iisus, m-am întrupat,
Şi de la oameni chip am luat,
Să am înfăţişarea lor
Şi să le vin în ajutor.

Am revenit pe-acest pământ
Iubit şi legănat de vânt,
Şi am văzut că-l umilesc
Chiar cei care îl locuiesc.

Am întâlnit oameni loviţi,
De disperare stăpâniţi,
Dar când le-am spus de bunătate,
Au vrut să plângă mai departe.

Şi i-am văzut pe cerşetori,
Cu mila de la trecători
Făcându-şi case şi palate,
Când le vorbeam despre dreptate.

Iar cei atât de supăraţi
Pe prieteni, pe vecini şi fraţi,
N-au vrut s-audă de iertare,
Doar să rănească, să omoare.

Dar cei mai mulţi, în casa lor,
Priveau către televizor,
Ce le-arăta minciună, ură,
Iar ei o luau ca-nvăţătură.

Degeaba i-am chemat mereu
Să se adune-n jurul meu,
Să îmi urmeze iar povaţa,
Căci eu sunt calea, adevărul, viaţa.

Şi în zadar i-am tot strigat,
Căci nimeni nu s-a deranjat
Să vină şi să mă asculte,
Surziţi de certuri şi insulte.

Grăbiţi să pună ban pe ban,
Mai mulţi în fiecare an,
Prea ocupaţi, atunci şi-au spus
Că n-au nevoie de Iisus.

Iar eu amarnic m-am mâhnit,
Şi-am înţeles că am greşit
Venind aici să mântuiesc
Pe cei ce asta nu-şi doresc.

Nu am putut să îi ajut
Pe cei ce nu m-au cunoscut,
De oameni eu am fost trădat,
Nepăsători, m-au alungat.

Cu sufletul rănit şi greu
Eu m-am întors la Tatăl meu,
Dar fără să mă mai jertfesc
Pentru păcatul omenesc.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Credinţă, Lumină, Adevăr



Numai                        Lumina                         Trăieşte
Credinţa                     Ne arată                        Adevărul!
În noi înşine                De fapt                          Este tot
Ne ajută                     Cum să înţelegem          Ce trebuie
Cu adevărat                De unde venim               Să ştim
Să ne eliberăm           În realitate                      Acum!

marți, 20 decembrie 2011

Enigmele timpului

Deşi ne par atât de scurte,
Trec zile, luni şi săptămâni;
Dar oare au trecut prea multe?
Şi câte încă mai rămân?

Ne credem azi stăpânii lumii,
Ştim timpul să îl măsurăm,
Pare că-i simplu pentru unii;
Credem că ştim, dar ne-nşelăm.

Nu ne-am gândit că poate timpul
Nu curge-ntruna drept nainte,
Ci poate are-un drum mai simplu,
Şi calendarul, deci, ne minte.

Asemena unei planete
Ce se-nvârteşte după soare,
Şi timpul poate să repte
La nesfârşit a sa mişcare.

Când îţi alegi un loc anume
Să fie punctul de plecare,
După ce mergi în cerc prin lume,
Ce loc era, mai ştii tu oare?

La fel şi timpul poate curge
Pe traiectoria sa rotundă,
Dar ce dovezi putem noi strânge
C-am mai trăit acea secundă?

Sau poate timpu-n drumul său,
Trecând, se-ntoarce ne-ncetat,
Până va face-un ghem din nou
Din firul său desfăşurat.

Ne temem că-ntr-o bună zi
Se va produce-o tragedie,
În care viaţa va pieri,
Şi nici pământ n-o să mai fie.

Nu ştim că s-ar putea-ntâmpla
O catastrofă mult mai mare,
Şi timpu-n loc atunci va sta,
Nu va mai curge-n continuare.

Întreaga noastră viaţă pare
Un punct de intersecţie,
Dar unde ne va duce oare,
Prin timp, a sa direcţie?

Căci timpul e esenţial,
Dar poate fi oprit?
Oare ajunge la final,
Sau curge infinit?

Ce-i timpul, veşnic ne-ntrebăm,
Dar nu putem să ştim,
Şi încercăm să-l măsurăm,
Dar nu îl stăpânim.

miercuri, 14 decembrie 2011

Puterea e în tine


Când valurile vieţii
Te vor acoperi,
Din negurile ceţii
Mai alb tu vei ieşi.

Izvorul şi puterea
Le poţi trezi oricând,
Să-mprăştie durerea
Cu forţa unui gând.

Secretul e în tine,
Şi dacă-l recunoşti,
Vei şti la fel de bine
Să-nvingi duşmane oşti.

Pe lume n-ai ajuns
Orfan şi părăsit,
Ce ai îţi e de-ajuns,
Dacă-i descoperit.

Să nu laşi nerăbdarea
Ca viaţa să-ţi conducă,
Şi nu-i urma cărarea,
Că-n beznă-o să te ducă.

Nisip dacă aduni,
Pe plajă lângă mare,
În două săptămâni
Ce-ai strâns, prea mult îţi pare.

Chiar dacă-ntr-un minut
Ai adunat puţin,
Când ziua a trecut,
Ai deja pumnul plin.

La fel ca şi nisipul,
Cunoaşterea o strângi
Şi ieri, şi azi, cu timpul,
În multe zile lungi.

Dar când te uiţi în suflet
Să vezi ce-ai dobândit,
E forţa unui tunet,
Un talisman vrăjit.

Chiar dacă-i îngropată,
Prin trudă şi răbdare,
Puterea ce ţi-e dată
Va fi cu-atât mai mare.

miercuri, 7 decembrie 2011

For everyone


Feed with your fear,
To make it disappear.
Give all your love,
To get it from above.
Send only light,
To have it in your sight.

Tease and fight no more,
And peace will come for sure.
Bury deep your pride,
Don't keep it by your side.
Forgive yourself and others,
And they'll become your brothers.

Turn the past in never,
To live and love forever
And seek within the force
To make the future yours.
In order to be free,
Don't ask, don't need, just be!