Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

joi, 27 decembrie 2012

Roza cu şase petale (I)

Catedrala din Chartres – labirintul şi roza cu şase petale în centru

Lumina blândă-n zori de zi
Ne-aduce fericire,
Un ultim dar ce-l vom primi
Şi-o ultimă privire;
De mâine, noi nu vom mai fi
Decât în amintire.

Suntem cathari şi-am fost trimişi
La moarte azi pe rug,
Numiţi eretici şi proscrişi
De un tiran prea crud
Şi-am preferat fim ucişi,
Căci cei ce cred, nu fug.

În sufletele noastre-avem
Credinţă în iubire,
ducem mai departe vrem
Această moştenire,
Dar unii cred că-i un blestem
Şi cere ispăşire.

Ei s-au simţit ameninţaţi
De calea ce-o urmăm,
Ştiind suntem ascultaţi
Când singuri ne rugăm,
Căci fiind în suflete curaţi,
Pe Domnu-l bucurăm.

N-avem nevoie-aici de ei
cumpere iertarea;
Cum ai putea cuiva să-i iei
În ceruri apărarea,
Când doar averi şi banii grei
Îţi satură-aşteptarea?

Am fost cu toţii condamnaţi
De oameni care-n piept
Nu au iubire pentru fraţi,
Nici milă sau respect;
Pe mâini de sânge sunt pătaţi,
Crezând că-i drumul drept.

Iar noi, cei care am trăit
Prin legile iubirii,
Doar ură-n suflet le-am trezit,
Iar flacăra-nvrăjbirii
Atât de mult i-a stăpânit,
ne-au sortit pieirii.

De când pe lume noi ne ştim,
Prin viaţă am trecut
Fiind învăţaţi îi iubim
Pe cei ce n-au ştiut
darul nostru ce-l primim
E binele făcut.

Nu am aflat nici până-acum
De fapt ce am greşit,
Iar ei un singur lucru spun,
am păcătuit,
Dar n-au un adevăr mai bun
Cu noi de-mpărtăşit.

În numele credinţei lor,
Ei au scăldat în sânge,
Lipsiţi de milă, un popor
Ce rănile îşi plânge,
Dar n-au ştiut nu-i uşor
Un spirit a înfrânge.

Orbiţi de ură şi venin,
Spre rug ei ne îndreaptă,
Dar nu ne temem murim,
Ştiind ne aşteaptă
Doar bucurii şi cer senin
Mai sus de-această treaptă.

Se-nalţă flăcările-n zbor,
Dar noi păstrăm tăcerea,
Căci toate vin, trăiesc şi mor
Şi astfel şi durerea,
Iar blândul nostru Creator
Ne va-ntări puterea.

Am fi putut ne salvăm,
De viaţă s-avem parte,
Dar am decis ne păstrăm
Credinţa mai departe,
Iar ei, văzând nu cedăm,
Ne-au condamnat la moarte.

Şi nici măcar n-au înţeles
Scripturile lor sfinte
Şi nici iubire n-au cules
Din multe-nvăţăminte,
Dar noi, prin moarte am ales
mergem înainte.

Credinţa noi ne-o apărăm
Şi n-o lăsăm piară;
Începem toţi ne rugăm,
Încet, ultima oară,
Din iadul ce îl îndurăm
Şi care ne-nconjoară.

Cu sufletul închipuind,
Şi fără gând de jale,
O roză într-un labirint,
Vedem şase petale,
Ce fiecare, strălucind,
Arată câte-o cale.

Blog Widget by LinkWithin

5 comentarii:

  1. Un an nou cu bucurii si impliniri!
    La multi ani fericiti! >:D< <3

    RăspundețiȘtergere
  2. numele meu este Laura

    te rog sa ma scuzi ca scriu aici - am cautat o adresa de mail dar nu ma prea pricep la bloguri

    mi-a venit ideea sa intitulez expozitia mea de pictura "flori de lumina" si am cautat pe net ca sa vad daca nu e un nume deja folosit - asa am gasit acest blog

    voiam sa te intreb daca te deranjeaza sa mentin acelasi nume pentru expozitia de pictura - va fi ceva de mica anvergura in Alba Iulia. Sper sa nu te deranjeze - nu vreau sa supar pe nimeni

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ma deranjeaza de loc, ar fi foarte bine sa existe cat mai multe feluri de "flori de lumina", inclusiv in alte domenii. Mult succes cu expozitia!

      Ștergere
  3. Laura

    iti multumesc, apreciez blogul tau si ma bucur ca in felul asta am aflat de el - imi face placere sa citesc ce ai scris si ma incarca pozitiv

    o sa iti scriu cand o sa fie expozitia
    multumesc

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb! Minunat! Am rămas puțin surprisă când am descoperit blogul tau! Ma bucur atat de mult aând dau peste oameni "treziți", care aduc lumină. :)

    RăspundețiȘtergere