Bucăți din tine

În mijlocul furtunii

E pacea-nţelepciunii,

Căci tunetele, norii,

Sunt cufărul comorii.

Când lupta ta apune

Se-ntâmplă o minune:

Renunţi să te mai baţi

Cu cei care-ţi sunt fraţi.

Nu ai de ce să plângi

Şi palmele să-ţi frângi,

Nimic nu ai pierdut,

Dar te-ai recunoscut.

Când crezi că eşti învins,

De ură te-ai desprins;

Abandonându-ţi partea,

Câştigi seninătatea.

Ce-ţi pare că nu-i bine

De fapt ţi se cuvine,

Dar mintea ta suspină

Că alţii sunt de vină.

Nu-i nimeni în afară,

Niciun duşman sau fiară;

Nu-i nimeni să te prindă,

Eşti tu, ei sunt oglindă.

Cei ce te prigonesc

Mânia-ţi răsplătesc,

Iar cei ce te insultă

În gânduri te ascultă.

Te-ai rupt în bucăţele

Şi-acum te lupţi cu ele;

Pe cel ce îl acuzi,

În suflet îl ascunzi.

Ai smuls din trupul tău

Tot ce-ai ştiut că-i rău,

Dar ce îţi aparţine

Nu pleacă de la tine.

Când poţi să înţelegi

Să nu te mai renegi,

Duşmani nu vor mai fi

Şi te vei întregi.

Nu te îndepărta

Acum de umbra ta,

Ci doar priveşte-o-n faţă

Şi vezi ce te învaţă!

Pe cei ce te atacă

Îi faci atunci să tacă;

E linişte-n furtună,

Ei n-au ce să-ţi mai spună.

Află mai multe detalii despre cartea Flori de Lumină aici