Aprinde lumina!

Când zeci de dorinţe

Te fac prizonier,

Tu spune-le-ndată:

Se poate şi sper!

Când gânduri te-apasă

Cu-a lor răutate,

Priveşte în faţă

Şi uită de spate!

Aprinde lumina

Să-mprăştii durerea,

S-alungi neputinţa,

Să-i simţi mângâierea!

Aprinde speranţa

Cea slabă şi stinsă

Şi las-o să ardă,

De flăcări cuprinsă!

Când bezna te-mbracă

În mantia-i sumbră,

Cu soarele-n suflet

Topeşti orice umbră!

Când mlaştina pare

Că vrea să te-nghită,

Arată-i puterea

Cea nemărginită!

Sunt oameni ce-ncearcă

Să curme-a ta pace,

Spunând că nu-i bine

Să faci ce îţi place.

Răspunde-le astfel:

Că încă visează,

Când vocea dorinţei

Nu şi-o urmează!

Aprinde-o cunună

De stele spre ei,

Să vadă lumina,

Căci poţi, dacă vrei!

Nu crede invidia

Ce plânge şi minte

Că nu poţi ajunge

C-un pas înainte!

Să n-asculţi vreodată

De vocile-amare,

Ce vor să te vadă

Călcat în picioare!

Aprinde credinţa

Şi stinge uitarea,

Căci viaţa aşteaptă

Să-ţi afli cărarea!

Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/