Când zeci de dorinţe
Te fac prizonier,
Tu spune-le-ndată:
Se poate şi sper!
Când gânduri te-apasă
Cu-a lor răutate,
Priveşte în faţă
Şi uită de spate!
Aprinde lumina
Să-mprăştii durerea,
S-alungi neputinţa,
Să-i simţi mângâierea!
Aprinde speranţa
Cea slabă şi stinsă
Şi las-o să ardă,
De flăcări cuprinsă!
Când bezna te-mbracă
În mantia-i sumbră,
Cu soarele-n suflet
Topeşti orice umbră!
Când mlaştina pare
Că vrea să te-nghită,
Arată-i puterea
Cea nemărginită!
Sunt oameni ce-ncearcă
Să curme-a ta pace,
Spunând că nu-i bine
Să faci ce îţi place.
Răspunde-le astfel:
Că încă visează,
Când vocea dorinţei
Nu şi-o urmează!
Aprinde-o cunună
De stele spre ei,
Să vadă lumina,
Căci poţi, dacă vrei!
Nu crede invidia
Ce plânge şi minte
Că nu poţi ajunge
C-un pas înainte!
Să n-asculţi vreodată
De vocile-amare,
Ce vor să te vadă
Călcat în picioare!
Aprinde credinţa
Şi stinge uitarea,
Căci viaţa aşteaptă
Să-ţi afli cărarea!
Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/