Misterul divin

Sine suprem,

Pe tine te chem;

De întuneric

Nu mă mai tem.

Sine divin,

De viaţă plin;

Griji şi durere

Se duc, nu mai vin.

Sine curat,

Neîntinat;

Doar în tăcere

Te-am căutat.

Sinele meu,

Mă mângâi mereu;

O taină adâncă:

Eşti tu, dar sunt eu.

Lacrimi mă scaldă,

Privirea ţi-e caldă,

Mă linişteşte

Fără să vadă.

Mă doare nespus,

Dar ştiu că-i de-ajuns,

Sunt pregătită

Pentru răspuns.

Pierdută de tine,

Credeam că mi-e bine,

Dar tu îmi arăţi

Mistere divine.

Îngustă cărare

Mă duce spre soare,

Uitând de lumea

Cea trecătoare.

Tu eşti iubire,

Cunoşti a mea fire;

Eşti viaţa şi drumul

Spre nemurire.

În interior

Simt foc şi mi-e dor;

Tu arzi în mine

Fierbinte, uşor.

Dansul sublim

Pe care îl ştim

E sacru, e magic,

Când ne unim.

Sunt eu cea reală

Şi materială,

Dar sunt şi scânteie,

Lumină astrală.

În lume şi vis

E un compromis;

Mă-ntorc iar la tine,

Aşa am promis.

Aleg libertatea

Şi realitatea;

În suflet se-ascunde

Eternitatea.

Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/