Când toată lumea-ţi cere
Să nu treci bariere,
Cum poţi să depăşeşti
Iluzia ce-o trăieşti?
Refuz să mă comport
În viaţă ca un mort,
Să supravieţuiesc,
Când pot să mă trezesc!
Refuz să cenzurez
Al fiinţei mele miez,
Când luptă să arate
Autenticitate!
Refuz să mă-ncadrez
În ce nu rezonez,
În reguli şi rutine
Ce nu-ţi vor decât “bine”!
Refuz o lume-n care
Se luptă fiecare
Să strângă tot ce poate,
Să dea mereu din coate!
Refuz să mă închid
Şi să respir în vid,
Când viaţa mea aşteaptă
Să trec, din gând, la
faptă!
Nu sunt un prizonier,
Refuz să plâng, să cer
Un strop de libertate,
Trăind pe jumătate!
Refuz să mai ascult,
Când văd că e prea mult,
Discursuri şi minciuni,
Conducători nebuni!
Refuz să-i mai privesc
Pe cei ce umilesc
Un cetăţean cinstit,
Executat silit!
Refuz să mai accept
Ce-i crud şi ce-i nedrept,
Să trec nepăsătoare
Când sufleul mă doare!
Când strigă societatea:
“Asta-i
realitatea!”
Refuz s-o înţeleg,
Căci ştiu că pot să-aleg!
Aleg să dăruiesc
Ce ştiu şi ce primesc,
Să nu mă mai prefac,
Să spun, să nu mai tac!
Aleg să nu ignor
Greşelile ce dor,
Aleg să le înfrunt,
Să nu uit cine sunt!
Aleg să şlefuiesc
Un diamant ceresc,
Ce mi-a fost dăruit
Când om am devenit!
Aleg să mă respect,
Să lupt pentru ce-i drept,
Să nu mă mai ascund
În somnul meu profund!
Aleg să merg pe-un drum
Ce poate-i rău sau bun,
Dar ştiu că-i drumul meu:
Mergând pe el, sunt eu!
Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/