Cum ai putea găsi
Ceva de negăsit?
Cum ai putea numi
Ceva de nenumit?
În viaţă, tot ce vine
Curând se risipeşte;
Nimic nu se menţine
Şi totul se sfârşeşte.
Chiar dacă niciun lucru
Nu poate dăinui,
Nimeni nu îşi doreşte
Degrabă a muri.
Dar moartea nu întreabă,
Căci viaţa e trecutul;
Îşi vede doar de treabă,
Cerându-şi iar tributul.
Când ai câte-o dorinţă
Ce vrei să
se-mplinească,
A ta recunoştinţă
O face să-nflorească.
Dar după ce-ţi vezi
visul
Că s-a îndeplinit,
De ce, pe dinăuntru,
Te simţi mai pustiit?
Dorinţe, idealuri
Te-atrag ca-ntr-un miraj
Şi crezi că ai nevoie
De luptă şi curaj.
Încerci o viaţă, poate,
Să te perfecţionezi
Ca din mediocritate
Să poţi să evadezi.
Dar după ce-ai bifat
Un ultim obiectiv,
Nu simţi c-ai câştigat
Şi cauţi un alt motiv.
O viaţă de flămândă,
Continuă căutare,
O sete tot crescândă,
Asta e totul, oare?
O şansă de scăpare
Noi, oare, vom avea?
Visăm la fericire,
Dar ce ştim despre ea?
Vedem cum străluceşte
Un mândru giuvaer;
Când viaţa ne-amăgeşte,
Uităm de-al său mister.
Când crezi că asta-i
totul,
Atâta vei primi;
De-ţi vei urma doar
scopul,
Alt lucru vei dori!
În scurt timp,
toate-acestea
Se-mprăştie în vânt!
Cine-ţi admiră zestrea,
Te uită în curând!
Încearcă să vezi sensul
A tot ce te-nrobeşte
Şi nu fugi de plânsul
Ce-n suflet izbucneşte!
Când tot ce te-nconjoară
Îţi pare-o nebunie,
Tu poţi, a doua oară,
Să-alegi ce vrei să fie!
Te uiţi spre mai
departe,
Dar nu vezi fericirea;
Spre alte lucruri,
poate,
Îţi vei muta privirea!
De lumea trecătoare
Ai vrea să te desprinzi,
O mână salvatoare
Încerci acum să prinzi.
Dar tu nu poţi concepe
Un drum necunoscut,
Căci mintea nu pricepe
Ce încă n-a văzut!
Tu însă, nu te teme,
Căci nu cu a ta minte
Pui capăt la probleme,
Ci roagă-te fierbinte!
Când gândurile-aprinse
Te duc spre libertate,
Ferestrele închise
Se vor deschide toate!
Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/