Întuneric dement,
Pâlpâie bezna
Intermitent.
Ego-ul suspină,
Când vede iar teama
Şi i se-nchină.
Fără scăpare,
Creaturi îl ating
Cu mâini rugătoare.
Credinţa-i prea slabă,
Se frânge şi cade,
Uşor şi în grabă.
Prin umbrele dese,
Legiuni de duşmani
Încep să se verse.
Atacul porneşte,
Iar sufletul trist
Se poticneşte.
Întuneric total,
Lumina-i departe,
Cu zâmbetu-i pal.
Reproşuri se-adună,
Durerea şi-o strigă
Cu glas de furtună.
Adânc îngropată,
Iubirea se zbate
Întemniţată.
Frânturi de-nţelegere
Mărturisesc:
E doar o alegere.