Darul unei zile

Lumina dimineţii

Oferă şansa vieţii

Şi-n fiecare zi,

Te naşti spre a trăi.

Când ramurile cresc,

Îţi pare că-i firesc

Şi crezi că viaţa ta,

La fel, le va urma.

Când zile iroseşti

Nu stai să socoteşti

La tot ce-ai fi putut

Să faci, dar n-ai făcut.

Eşti sigur că va fi

Şi mâine-o nouă zi,

În care poţi să speri,

Cum ai sperat şi ieri.

Nu ştii să te gândeşti

La darul ce-l primeşti

Când zorii ţi se-arată,

Şi astăzi, înc-o dată.

Dar totuşi ai putea

Să vezi că-i şansa ta,

Că e un început

Şi timpul nu-i pierdut.

Nu-ţi poate nimeni spune

Că este o minune:

În loc să fi murit,

La viaţă te-ai trezit!

Dacă din nou respiri,

Cu soarele-n priviri,

Înseamnă că mai ai

Ceva lumii să-i dai.

Îţi este oferit

Un timp nepreţuit,

Ce poţi să-l foloseşti

Să dormi, sau să iubeşti.

Să nu crezi că vreo zi

Pe care-o vei primi

Îţi este garantată

Şi nu-ţi poate fi luată!

Fă timpul preţios

Să treacă cu folos,

Căci tot ce ţi-e sortit

Se cere împlinit!

Când viaţa te doreşte,

Din somn ea te trezeşte

Şi-ţi spune-ncet, şoptind:

Să nu adormi trăind!

Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/