Lumina dimineţii
Oferă şansa vieţii
Şi-n fiecare zi,
Te naşti spre a trăi.
Când ramurile cresc,
Îţi pare că-i firesc
Şi crezi că viaţa ta,
La fel, le va urma.
Când zile iroseşti
Nu stai să socoteşti
La tot ce-ai fi putut
Să faci, dar n-ai făcut.
Eşti sigur că va fi
Şi mâine-o nouă zi,
În care poţi să speri,
Cum ai sperat şi ieri.
Nu ştii să te gândeşti
La darul ce-l primeşti
Când zorii ţi se-arată,
Şi astăzi, înc-o dată.
Dar totuşi ai putea
Să vezi că-i şansa ta,
Că e un început
Şi timpul nu-i pierdut.
Nu-ţi poate nimeni spune
Că este o minune:
În loc să fi murit,
La viaţă te-ai trezit!
Dacă din nou respiri,
Cu soarele-n priviri,
Înseamnă că mai ai
Ceva lumii să-i dai.
Îţi este oferit
Un timp nepreţuit,
Ce poţi să-l foloseşti
Să dormi, sau să iubeşti.
Să nu crezi că vreo zi
Pe care-o vei primi
Îţi este garantată
Şi nu-ţi poate fi luată!
Fă timpul preţios
Să treacă cu folos,
Căci tot ce ţi-e sortit
Se cere împlinit!
Când viaţa te doreşte,
Din somn ea te trezeşte
Şi-ţi spune-ncet, şoptind:
Să nu adormi trăind!
Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/
