Înstrăinat

Ce poţi să faci când ce-ai ştiut

Îţi pare trist şi-ndepărtat,

De ce-ai avut şi-ai cunoscut

Când simţi că te-ai înstrăinat?

Şi ce direcţie să urmezi

Când nimeni drumul nu-ţi arată,

Când nu mai ştii în ce să crezi

Şi nu mai eşti cel de-altădată?

Te-ntrebi dacă ţi-e hărăzit

Să împlineşti un alt destin,

Te uiţi confuz, nedumerit,

Spre întrebările ce vin.

Nu ai răspunsuri, doar căutări,

Nici îngerii nu-ţi mai vorbesc,

Te urmăresc din depărtări,

Dar rostul nu ţi-l desluşesc.

Ai vrea să poţi să înţelegi

Care e scopul tău acum;

Nici visele nu-ţi sunt întregi,

Ci doar crâmpeie, dor şi fum.

Nu ai pe nimeni să-i vorbeşti

Despre durerea ce te-apasă,

Când împlinirea n-o găseşti

În ceea ce numeai acasă.

Trecutul nu-ţi mai aparţine,

Plin de dorinţe ce-au murit,

Dar te gândeşti c-ar fi mai bine

Să calci pe-un drum bătătorit.

Însă vicleana suferinţă

Aşteaptă să te-ntorci la ea

Şi îţi doreşti, cu-ntreaga-ţi fiinţă,

Să-ncerci să faci şi altceva.

Nu ştii de viaţa-ţi va aduce

Ratări sau vise împlinite,

Dar paşii tăi tânjesc să-apuce

Acum pe drumuri diferite.

Şi chiar de nu mai vezi prin ceaţă

Pe unde să mai faci un pas,

Ai o speranţă ce te-nvaţă

Să nu asculţi al fricii glas.

Să nu priveşti în urma ta

Spre amintirile perfide!

Orice se poate întâmpla

Şi drumuri noi se vor deschide!

Vizitează şi blogul Cărţi de Lumină: http://cartidelumina.wordpress.com/