E timp

 

E timp şi pentru pace, e timp pentru război,

Dar timpul ce contează e când privim in noi.

E timp de bucurie, e timp şi de durere,

Când reuşeşti să vezi mărirea în cădere.

E-un timp ce te coboară, şi altul ce te-nalţă,

E rostul unei clipe să nască o speranţă.

E timp să te-ndoieşti, dar e şi timp să crezi,

Când inima te cheamă, e timpul s-o urmezi.

E timp pentru greşeală, e timp pentru dreptate,

Şi fără nici o teamă să guşti mereu din toate.

E timp şi să alergi, e timp să te opreşti,

Dar să nu uiţi vreodată să fii cel care eşti.

E timp ca să înveţi, e timp să-mpărtăşeşti,

Şi-n noaptea cea mai neagră, lumină să găseşti.

E timp şi să asculţi, e timp şi să vorbeşti;

În cei de lângă tine, tot tu te regăseşti.

E timp, când este greu, să nu te pierzi cu firea,

Să nu uiţi că eşti viu şi să-ţi ridici privirea.

E timpul care-a fost, dar este timp şi azi,

Şi dacă ai căzut, nu-nseamnă că mai cazi.

E timp să te gândeşti, e timp şi să alegi,

Dar ce-ţi aduce viaţa, să-ncerci să înţelegi.

E timp de abandon, e timp de despărţire,

Căci fiecare-n parte te duce spre unire.

E timp pentru mânie, e timp pentru iertare,

Şi nu e timp pierdut să-nveţi din fiecare.

E timp pentru orice, iar de-l vei termina,

Vei mai primi o viaţă şi timp iar vei avea.