Am uitat

Când în lume m-am născut,

Eu lumina mi-am pierdut;

Când în trup m-am îmbrăcat,

Eu menirea mi-am uitat.

Sunt pierdut, mă simt stingher,

Prea departe de-al meu cer;

Întunericul mă-apasă,

Am uitat drumul spre casă.

Nu mai ştiu de ce-am plecat

Într-un loc îndepărtat,

Plin de ură şi minciună,

Şi nu-i nimeni să îmi spună.

Ieri eram în paradis,

Astăzi m-am trezit din vis;

Sunt un om la fel ca toţi,

Rob al nemiloasei sorţi.

Când un corp eu am primit,

Sclavul lui am devenit

Şi îi dau orice îmi cere,

Alergând după plăcere.

Învelişul de pământ

Se va spulbera curând!

Dincolo de trup şi nume,

Mie ce îmi mai rămâne?

Am venit să înţeleg

Că un om nu e întreg

Când dorinţa îl orbeşte,

Iar de suflet nu-ngrijeşte.

Minte, suflet, corp şi gând,

Toate ale mele sunt;

Iar atunci când uit vreuna,

Se dezlănţuie furtuna!

Sufletul, comoara mea,

Nu îl pot abandona,

Căci uitarea îl răneşte

Şi, încet, se ofileşte.

El mă strigă zi de zi,

Spre a îmi reaminti

Să nu-ncerc să preţuiesc

Doar ce-i trecător, lumesc.

Cine sunt, poate nu ştiu,

Însă nu e prea târziu

Să văd lumea ca un tot,

Să ajut aşa cum pot.

Dincolo de trupul meu

Este tot un Dumnezeu,

Ce se chinuie şi plânge

Când durerea îl înfrânge.

Fiecare e o stea,

Dar cu toţii vom uita!

Dacă ne vom sprijini,

Ne putem reaminti!

Facem parte dintr-un joc,

Dar nu unul de noroc;

Suntem suflete surori,

Toţi suntem câştigători!

Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/

Dorinţa lui Iisus

Întreaga-mi viaţă am trăit,

De la-nceput pân’ la sfârşit,

În suflet numai cu iubire

Pentru voi toţi şi-ntreaga fire.

În drumul meu, eu tuturor

V-am povestit cu-atâta dor

Despre blândeţe şi iertare,

Ce fac din viaţă sărbătoare.

Tot ce am spus şi-am săvârşit

Şi spre final am pătimit,

N-a fost să mântuiesc păcate,

Ci să v-arăt ce omul poate!

Cunună de dureri şi spini

Eu n-am purtat ca să te-nchini

La mine, cel ce am murit

Fără-ndurare răstignit!

N-am vrut doar să mă veneraţi,

Ci toţi exemplul să-mi urmaţi,

Pe-aceeaşi cale a iubirii,

Frăţiei şi împărtăşirii!

Dar gândul vostru s-a-ndreptat

Către un miel adevărat,

Pe care să-l sacrificaţi

Nevinovat şi să-l mâncaţi!

E unul singur scopul meu:

Să vă arăt că Dumnezeu

E-n voi, în mine, în fiecare,

E chiar a voastră răsuflare!

Puteţi în suflet să-L găsiţi

Când sunteţi trişti şi osteniţi!

Rugaţi-vă, dar nu uitaţi:

Priviţi-i pe duşmani ca fraţi!

Mesajul meu e foarte clar

Şi sper că nu e în zadar:

În lumea asta, orişicine

S-asculte Legile Divine!

Nu blestemaţi, nu vă-nvrăjbiţi,

Căci e mai simplu să iubiţi!

Voi nu vedeţi că în final

Se spulberă ce-i material?

Ce vi se pare important

Se duce repede-n neant

Şi veţi rămâne doar cu voi,

Cei de iubire-atât de goi!

Nu pierdeţi timpul preţios

Cu adoraţii de prisos!

Nu aşteptaţi, ci vă grăbiţi

Iubirea să o oferiţi!

Vă rog să nu mă mai priviţi

Ca pe un zeu, ci să găsiţi

Şi-n voi puterea de-a ierta,

De-a renunţa, de-a împăca!

Tristeţea inima-mi apasă,

Dar Tatăl singur nu mă lasă,

Cum nici pe voi nu v-a lăsat,

Când cu ardoare L-aţi chemat!

Gândiţi-vă că toţi venim

Din Sursa ce nu o mai ştim,

Dar la întoarcere vom fi

Îmbrăţişaţi ca nişte fii!

Nu este nimeni mai presus

Nici dintre voi, nici eu, Iisus;

Singurul lucru ce contează

E să aveţi inima trează!

Vizitează şi blogul Carti de Lumina: http://cartidelumina.wordpress.com/