Roza cu şase petale (III)

În gând apoi ne îndreptăm,

Cu sufletul deschis,

Spre o petală ce-o purtăm

Ca pe-un cuvânt promis

Şi încercăm să ne iertăm

Toţi fraţii întru vis.

Păcate noi cu toţi avem

Şi nu suntem perfecţi,

Dar totuşi, să iertăm putem,

Precum cei înţelepţi,

Asemeni Tatălui suprem

S-ajungem cât mai drepţi.

Şi doar când astfel i-am iertat

Pe cei ce ne-au greşit,

Atunci vom şti c-am câştigat

Un cuget liniştit,

Căci şi tu, Doamne, ai uitat

Că poate te-am mâhnit.

Şi-a mai rămas de împlinit

O singură schimbare,

Căci am ajuns şi la sfârşit

De drum cu-a noastră floare,

Dar nu-i uşor de biruit

Această încercare.

E locul unde câştigăm

Tărie şi putere,

Unde-ncercăm să învăţăm

Să trecem de durere,

Ispita să o evităm,

După a noastră vrere.

De tot ce-i rău ne-ndepărtăm,

Pe calea spre lumină,

Pe Dumnezeu noi îl rugăm

În pază să ne ţină

Şi să ne-ajute să luptăm

Când răul vrea să vină.

Petalele noi le-am citit,

Pe rând, pe fiecare,

Iar la sfârşit ne-am odihnit

Pe mijlocul de floare,

Unde, ascunsă, am găsit

Comoara cea mai mare.

Acolo-n centru am aflat

Secretul cu uimire

Şi este-un lucru minunat

Ce îl purtăm în fire:

Un om e binecuvântat

Atunci când dă iubire.

Noi ne-am rugat şi am rostit

Ultima dată-n viaţă

Cuvintele ce le-am primit

Din a istoriei ceaţă,

De la Acel ce-a preamărit

Iubirea ca povaţă.

La fel străbunii s-au rugat,

Şi tot aşa fierbinte

Şi de la ei am învăţat

Aceste lucruri sfinte,

Purtând un crez adevărat

În suflet şi în minte.

Acum, noi suntem împăcaţi

Cu ce se va-ntâmpla,

Vom fi în ceruri mângâiaţi

Când ne vom înălţa,

Iar îngerii înaripaţi

Ne vor întâmpina.

Cât despre cei ce ne trimit

La moarte şi la chin,

Nu le-am dori să fi trăit

Asemenea destin,

Dar vor cunoaşte negreşit

Măreţul plan divin.

Nu suntem noi acei ce pot

Să judece o faptă,

Dar cel care cunoaşte tot,

Îi vede şi-i aşteaptă

Pe fiecare cu un scop:

Răsplata cea mai dreaptă.

Nedespărţiţi, ne pregătim

De ultima plecare;

Va fi, în raiul ce-l dorim,

O mare sărbătoare,

Căci astăzi noi îi oferim

Aleasa noastră floare.

Când timpul se va-ntoarce,

Aici din nou vom fi,

În vremuri noi, de pace,

Ne vom reaminti

Că doar iubirea face

Un rost din a trăi.