Regatul

Dincolo de vreau şi sper,

Dincolo de nori şi cer

Se întinde un regat,

Dar îţi pare-ndepărtat.

Mai presus de false temeri

Ce te fac să plângi, să tremuri,

E ţinutul de lumină

Unde mintea e străină.

Te întebi cum să găseşti

Un loc să te odihneşti,

Dar nu trebuie să faci

Altceva decât să taci.

Închizi ochii şi pluteşti

Printre grijile lumeşti,

Iar când laşi în urmă drama

Tu îţi pui pe cap coroana.

Gânduri multe prind să zboare

Dintr-o minte temătoare,

Dar tu nu le vei lăsa

Să domnească-n viaţa ta.

Frica te paralizează,

Însă fiinţa ta e trează

Şi ea ştie că din minte

Se nasc false jurăminte.

Când te-atacă, să îi spui

Că nu-i ţara nimănui

Şi că-n tine ea există

Doar să-ţi facă viaţa tristă.

Dacă tu aprinzi lumina,

Îşi va recunoaşte vina;

Mintea va mărturisi

Că vrea a te chinui.

Nu-i ceda al tău regat,

Căci nu-ţi poate fi luat,

Nu-ţi înstrăina puterea

Şi nu-i face minţii vrerea!

Într-o zi vei înţelege

Că nu eşti un sclav, ci rege

Şi că poţi să-ţi stăpâneşti

Gândurile când doreşti!