Ignoranţa nu are început dar are un sfârşit. Pentru cunoaştere există un început dar niciodată un sfârşit.
(citat din înţelepciunea orientală)


Să-nveţi s-alungi din suflet ura
Ca să fii veşnic ca natura!
Ce ştie ea şi noi nu ştim?
Ştie-a trăi. Noi, să murim.

marți, 27 martie 2012

Gaia


De ani şi ani,
Ea ne veghează;
Când noi dormim,
Rămâne trează.

Noi nu simţim,
Dar ea trăieşte
La fel ca noi,
Şi ne iubeşte!

Când suferim,
Ea se-ntristează;
Când noi vibrăm,
Şi ea vibrează.

Când noi vorbim,
Ea ne ascultă,
De-i gând frumos,
Sau de-i insultă.

Când o-ntrebăm,
Ea ne răspunde,
Şi-ncet în suflet
Ne pătrunde.

Când o lovim,
Simte durerea,
Dar tot ce strigă
E tăcerea.

O chinuim,
Dar ea nu plânge;
Pe toţi în braţe
Ea ne strânge.

Iar când uităm
Că ea există,
Ea nu ne ceartă,
E doar tristă.

Nu ne vorbeşte
În cuvinte;
Prin flori, de ea
Ne-aduce-aminte.

Prin vânt,
Cutremur şi furtună,
Ne cere doar
O vorbă bună.

Prin fructele
Ce le culegem,
Ne-ndeamnă
Să o înţelegem.

Din trupul ei,
Ea ne hrăneşte;
De n-ar fi ea,
Nimic n-ar creşte.

Ea ştie doar
Să dăruiască;
Dar ştie omul
Să primească?

duminică, 18 martie 2012

The change (Me and Myself)


There are people on their way,
There are people led astray;
I don’t know where I belong
And I feel my life is wrong!

Nothing’s wrong, it’s an illusion,
Wrong is only your conclusion!
So be grateful to your way,
‘Cause it brought you here, today!

There are people who can tell
They have never been so well;
But I’d like to change it all,
Can’t go on, I think I’ll fall!

But who says that you can’t do
Anything that’s good for you?
And who says that you can’t change
All your life and rearrange?

The decision now is yours,
If you want to, close the doors!
Be your freedom, not your worry,
Be the hero in your story!

Don’t give up your dreams, hold on!
If you sleep, your life is gone!
So, be here and have some trust,
Don’t step back into the past!

Your experience is a treasure
Much too precious to be measured;
Use your past to grow and learn,
But don’t let its fire burn!

If your faith is strong enough,
Sooner than you think, you’ll laugh!
Good things wait for you to see:
You can get what you can be!

duminică, 11 martie 2012

Singur

Te văd stingher, cu ochii trişti
Şi capul aplecat,
Nici nu respiri, nici nu te mişti,
Prezent, dar şi plecat.

În jurul tău se învârtesc,
Dansând un dans nebun,
Mulţimi de oameni ce-ţi vorbesc,
Dar nu-i asculţi ce spun.

Şi simţi cum te apasă greu
A ta singurătate,
Când vezi în preajma ta mereu
Doar feţe-nstrăinate.

Te-ndepţi cu gândul spre un loc
Cât mai îndepărtat,
Şi vrei să te retragi din joc,
Rănit şi tulburat.

Călătoreşti la nesfârşit,
Spre cer urcând pe scări,
Căutându-ţi visul împlinit
În alte depărtări.

Nimic nu-ţi este interzis,
Cu sufletul visezi
Să ştii ce încă n-a fost scris,
Să afli şi să crezi.

Dar lumile ce le clădeşti
Se năruie pe rând,
Şi iarăşi singur te trezeşti,
Doar cioburi culegând.

Te-aduni încet şi te ridici,
Dar ochii îi deschizi
Şi vezi din nou acel „aici
Ce-ai vrut să îl ucizi.

Eşti prizonier, nu poţi scăpa,
Tu nu eşti liber încă,
Şi stai în inchisoarea ta
Cea rece şi adâncă.

Din tine simţi că se desprind,
Şi-ţi curg apoi prin vene,
Bucăţi de suflet suferind,
Ce plânge şi se teme.

Dar fă-ţi curaj şi nu privi
Prăpastia de sub tine,
Căci cineva-ntr-o zi va şti
Durerea să-ţi aline!

vineri, 2 martie 2012

Alergam



Îmi amintesc că alergam
Printr-o pădure deasă,
Dar nu ştiu unde mă duceam,
Spre ce sau cine mă-ndreptam,
Fugeam, poate spre casă.

Nu ştiu decât că mă temeam
Că va fi prea târziu,
Dar înapoi nu mă uitam,
Şi doar s-ajung eu mă gândeam,
S-ajung, atâta ştiu.

Mi-aduc aminte că strângeam
În suflet disperare,
Şi parcă forţă nu aveam,
Şi doar sfârşeala o simţeam
Luptând să mă doboare.

Pe lângă mine, eu vedeam
Copaci cu trunchiuri groase,
Şi printre ei mă strecuram,
De crengi răzleţe mă loveam,
Ca săbiile scoase.

Fără oprire alergam,
Şi-n sus, cu gândul trist,
Spre cer privirea mi-o-ndreptam,
Şi cu ardoare mă rugam,
Să nu mor, să rezist.

Şi parcă locul ce-l căutam
Mereu se-ndepărta,
Dar să renunţ eu nu puteam,
Căci un pericol ce-l ştiam
Venea, se-apropia.

Din când în când mă-mpiedicam
De pietre, rădăcini,
Şi tot mai greu mă ridicam,
S-alerg din nou mă chinuiam,
Cu ochi de lacrimi plini.

Fără speranţă, mă grăbeam
Spre destinaţia mea;
Ultimul lucru ce-l făceam,
Să fiu acolo, îmi doream,
Dar sângele-mi curgea.

De neputinţă iar plângeam,
Văzând în urmă sânge,
De lacrimi drumul nu-l vedeam,
Şi în sfârşit înţelegeam:
Eu nu voi mai ajunge.

Printre copaci mă rătăceam,
Doar ei mă vor veghea;
Acum eu nu mai alergam,
Ştiam că mor, alunecam
Spre noaptea ce venea.