Divina-mi fiinţă
Ardea de dorinţă:
Voia să-nţeleagă
A vieţii ştiinţă.
Un înger eram,
În cer străluceam,
Dar toate acestea
Nu le doream.
Un înger rebel,
Căutându-şi un ţel,
Simţeam doar iubire;
Dar omu-i la fel?
Voiam să trăiesc
În trup omenesc,
Dar nu ştiam preţul
Ce-o să-l plătesc.
Aşa m-am născut,
Uitând de trecut
Şi m-am avântat
În necunoscut.
Lumina mi-am stins
Şi noaptea m-a-nvins,
Cu-al său întuneric
De necuprins.
Puteam să iubesc,
În suflet să cresc,
Dar eu am ales
Să nu dăruiesc.
Puteam să revin
La gândul divin,
Dar m-am îmbătat
Cu-al urii venin.
Puteam să zâmbesc
Spre cei ce trudesc,
Dar m-am hotărât
Să-i dispreţuiesc.
De lume sedus,
Doar ei m-am supus;
Trădarea aceasta
Mă doare nespus.
Din rai, am plecat;
Ce sunt, am uitat;
Şi simt că de viaţă
Sunt blestemat.
Să sper, n-am ştiut;
Să cred, m-am temut;
Puteam să am totul,
Dar ce am făcut?
Sunt înger căzut,
Cu aripi de lut,
Dar vreau să mă-nalţ
Vizitează şi blogul Cărţi de Lumină: http://cartidelumina.wordpress.com/
